Suntem și devenim ceea ce gândim, rostim și facem. În spatele sunetelor, vibrațiilor, energiilor vitale care formează un cuvânt se află însăși inima noastră, căci limba noastră este vestitorul inimii noastre. Cu toate acestea însă, cu ce se măsoară puterea cuvântului?

Dumnezeu a creat lumea și lucrurile din ea prin rostirea numelor și omul a fost creat cu această putere. Nouă oamenilor, ni s-a încredințat puterea Cuvântului, a cărui măsură este în raport cu credința fiecăruia dintre noi. De aceea rugăciunea vindecă și aduce lumină, iar cuvântul folosit prin viu grai sau prin scriere, trece de la suflet la suflet, de la tată la fiu, din generație în generație, de la popor la popor, din veac în veac, zidind sau dărâmând, întărind sau descurajând, înfrățind sau învrăjbind, ca mărturie bună sau rea, după cum a fost, bună sau rea inima omului care l-a rostit.

Dacă am ști ce putere se ascunde într-un singur cuvânt, poate atunci am păstra tăcerea ani de zile înainte de a ne adresa semenilor noștri, ca în școlile pitagoreice. Rostirea cuvântului declanșează energii și are consecințe nebănuite, întrucât ecoul lui în universul moral este nelimitat.

Aducem, desigur, din neștiință în vocabularul uzual cuvinte atât de grele, încât urmele pe care le lasă în sufletele celor care le primesc, se termină, uneori chiar tragic. Câți copii nu s-au sinucis după ce părinții i-au ocărât atât de tare, încât le-au anulat și demnitate și personalitate? Câte prietenii nu s-au destrămat după ce s-au schimbat cuvinte cu ușurință?

Accesul facil la informație nu este întotdeauna fast și folositor. Presa negativă ce abundă în cuvinte precum: „viol“, „crimă“, „războaie“, „sinucideri“, „conflicte“, „accidente“, „moarte“ îmbolnăvește sufletele sensibile. Cuvintele acestea auzite des, pătrund pe nesimțite în straturile cele mai adânci ale ființei noastre, ne tulbură echilibrul și distrug liniștea din jurul nostru.

Vorba bună însă, aduce iubire și pace și virtute. Oamenii care o primesc devin mai buni. „Vorba dulce, mult aduce”, spune proverbul românesc. Vorba rea și pe cel bun îl face rău iar vorba bună și pe cel rău îl face bun. Cuvântul bun prelungește viața sau, în anumite împrejurări, poate chiar mântui, deoarece cuvântul bun are puterea de a trezi conștiințe și de a inspira la fapta cea bună.

Ne întrebăm fără să vrem: cum ar fi fost lumea noastră fără poezie sau fără șoapte de iubire? Cum ne-am fi putut încuraja, cum ne-am fi împărtășit bucuriile, cum am fi transmis cunoașterea și experiențele?

Cuvintele frumoase „sunt un fagure de miere, dulceață pentru suflet și tămăduire pentru oase“, ne spune înțeleptul Solomon, în Pildele sale (16, 24), iar părintele Dumitru Stăniloae ne învață faptul că vorbirea fiecărui om implică o mare răspundere, căci „cuvântul zidește, dar poate și dărâma în ordinea spirituală a vieții, deoarece prin cuvânt omul devine subiect plin de putere asupra altora“.

Suntem chemați, în fiecare generație să ne alegem cu grijă vocabularul. Medicii ar putea folosi expresia: igienizarea limbajului. Să fim atenți și înțelepți și să scoatem din suflet ceea ce este curat și ziditor. Să mărturisim iubirea și frumosul. „Barometrul inimii omului are însemnate toate gradațiile, de la talpa iadului până în tăria cerurilor” ne spune Sfântul Nicolae Velimirovici. Doamne ajută-ne să alegem cuvântul ce aduce lumină și binecuvântare.

Despre puterea cuvântului va fi emisiunea „Tineri către tineri” din seara zilei de 10 martie 2017 la Radio Doxologia începând cu orele 20.00. Vă invităm să ne ascultați, cu speranța că vom descoperi împreună cum putem face cuvintele noastre să devină ziditoare pentru cei care le aud.

Bianca Silvestru, ATOR Iași,
echipa emisiunii radio „Tineri către Tineri”